relatarea cuiva despre sarbatoarea muzicii in franta

CINEVA CARE TOT INSISTA SA PUNEM PE BLOG O RELATARE DE-A LUI

POFTIM DOMNE, ITI PUNEM RELATAREA

Ieri a fost in franta sarbatoarea muzicii (e in fiecare an pe 21 iunie);cu ocazia asta in toate orasele se iese in strada, se aduna oameni careincep sa cante (fie grupuri "profesioniste" cu instrumente, eventualpartituri si tot tacamul - boxe, microfoane...). unii sunt cum spuneamprofesionisti, dar altii sunt oameni care se aduna oarecum spontan sicanta pe strada (cam cum faceam noi cu colindatul de craciun).

Asa, si la grenoble s-a sarbatorit ieri Muzica. cantecele in strada auinceput pe la pranz, si treaba a durat pana spre 2 noaptea. in fine eu nuam participat de la inceput, ci spre final : stand in cumpana daca sa maduc sau nu, am plecat spontan spre 9 seara : m-am ridicat din scaunulaflat in fata PC-ului si m-am asezat in saua bicicletei si am luat-o ladrum spre centre ville, unde se petrecea evenimentul.Am ajuns in cam 20 de minute in piata hubert dubedout (adica in centru) siam parcat bicicleta in fata muzeului delfinez, dupa care am inceput sa mapatrund in fenomenul ce se petrecea in fata ochilor mei.Astfel, pe straduta paralela cu isère, adica un fel de lipscanigrenoblez (unde de altfel sunt tot felul de "street fairs" din cand incand), intalneam grupuri de cam 20-100 persoane, grupate in arc de cerc injurul performerilor (in general, trupe de 4, 6 sau maxim 10 persoane).

Prima trupa pe care am vazut-o, pe straduta cu pricina, pe dreapta,intr-un mic spatiu improvizat intr-o fosta curte a unei case in parteabandonate (asa cum si la noi sunt in zona lipscani, sunt si aici totasa). Trupa respectiva era compusa, si asta mi se pare interesant, dinindivizi de 40-60 de ani, estimat, si ma rog cantau ceva gen cor clasic :aveau partituri etc, insa melodiile nu imi erau cunoscute, si, in plus,totul era non-instrumental, pur vocal.Dupa ceva timp, m-am intors un pic inapoi si pe trotuarul stang un altgrup de 6 indivizi incercau sa improvizeze ceva, tot fara instrumente, darsi fara partituri si de data asta fara alura de cor.

Apoi, dupa vreo 5 minute, cand dam sa plec spre bicicleta, pt a ma deplasaspre alte zone ale orasului, am auzit ceva dintr-un gang, tot pe parteastanga a stradutei : ei bine, acolo gangul ala era de fapt o curteinterioara jumatate pe deal (grenoble fiind oras "de munte", sunt relativmulte zone locuite aflate pe dealuri). in gang un grup format din 4 fetesi 2 tipi, cam de varsta noastra asa (~ 25 ani) performau un fel de seriede happening-uri cantate, cu multa pantomima, dar si ceva virtuozitatecorala as zice. Public, mult mult (peste 100 persoane, cu varste de la 4-5ani la 80 si peste). Se statea in picioare unii intre altii, unii cualtii, fara se ne fi cunoscut inainte - voi reveni mai jos relativ laasta.

Dupa ceva zeci de minute (nu stiu exact, pentru ca imi lasasem ceasul labirou, in graba plecarii :-) ), au venit un alt grup, "Ballade", din 3cupluri la vreo 45 de ani asa care improvizau pe loc sau lasau publicul saaleaga ce canta, dintr-o mica palarie cu sute de biletele pe acolo. Asa deexemplu umpleau cu cuvinte concerte de mozart, cantate desigur tot numaivocal, iar cuvintele de exemplu evocau narativ un pranz copios (canteculala era numit de ei "Mozart à Lyon") - trebuie sa zic ca inparticular francezii sunt innebuniti dupa Mozart...

In fine pana la urmas-a terminat in locul ala si m-am indreptat pe bicicleta spre straduteledin centrul orasului.Astfel, prin piata (structurata si ea ca o curte interioara) St. André aminceput sa intalnesc grupuri mai "profesioniste" : scena, estrada,instrumente, acustica etc, insa registrul interpretarilor varia de la temeblues clasice sau inventate, la hip-hop si house. Interesant mi s-a parutaici felul in care se amestecau sunetele : grupurile de street artistserau separate intre ele de distante de cam 50 de metri in medie, sifiecare grup avea publicul ei (tot asa, in jur de maxim 100 de persoane,de la 4-5 ani, la peste 80 de ani).

Unii dansau, insa majoritatea doarzambeau cald si aplaudau ; unii scandau diverse incurajari grupurilor,altii filmau sau fotografiau ce se intampla.Dupa mai mult timp de plonjat printre persoanele de acolo am incercat sa oapuc la intamplare pe una din stradutele ce ies, ca niste raze, din piataSt. André. Ei bine, aici, fiecare club sau barulet avea propriul grupad-hoc improvizat de "bar artists" care cantau in general in registrulpop-lent, dar si rock mai alert (in general, reluari de piese clasice genpink floyd, dar si alice in chains de exemplu); insa se canta, lacluburile respective, si samba, mult mult samba.

Samba parea sa pastrezecel mai mult timp publicul pe loc. Evident, muzica se petrecea nuinteriorul cluburilor, ci pe scene improvizate afara, in strada, laintrarea in cluburi. De aceea pe stradutele astea deplasarea se facea insir indian, cu opriri mai lungi sau mai scurte in fata fiecarui club.In fine la un moment dat a inceput o scurta dar violenta ploaie de varacare a parut sa bulverseze publicul, ce se indrepta precipitat spretramvaie. Totusi, artistii performeri au continuat sarbatorirea; repedeploaia s-a oprit, asa cum incepuse, insa lumea deja plecase in parte (eradeja dupa miezul noptii).

Apoi am mers prin niste parcuri de langa IleVerte si am vazut si acolo un grup de reggae singers, insa reggae as zice"clasic" adica tipii pareau sa fie chiar jamaicani si cantau - publiculera numeros - umplea zona; artistii acestia aveau si instrumente maracasdar si altele.

Apoi m-am indreptat spre periferie, spre gara; acolo, cand am ajuns eu(cred ca era vreo 1) - mergeam oricum pe jos printre oameni si muzici- amgasit interesant un grup de africani DJ-i: DJ-i langa linia ferata, pelanga si pe peroane : sunetul trenului se amesteca ne-disonant culocomotivele si vibratiile sinelor de tren, la trecerea trenurilor. Maiera si un grup de arabi ce animau instrumental (aveau un fel de instrumentca o combinatie intre flaut - dupa dimensiuni si in registrul de sunetejoase si bucium - dupa forma si registrul de sunete inalte) un grup decadane.D

upa inca ceva timp m-am intors pe jos la bicicleta si m-am indreptatincet spre casa (spre 2 noaptea) si remarcam cum linistea uneoriapasatoare incepea sa se astearna din nou peste grenoble...Naratiunea de mai sus m-a facut sa regasesc ceva din francezii la care maasteptam eu, din carti, filme si conversatii sporadice. Francezi pe carenu ii prea gasisem aievea pana acum (de altfel, postasem un comentariu peblog-ul gherillei in acest sens). Ei bine acum am vazut cu catagenerozitate se lanseaza in sarbatorire, fara a fi deloc violenti saumacar agresivi.

Deci am putut merge singur pe acolo simtind in acelasitimp ca fac parte din ceva - dintr-un grup de oameni), si asta inconditiile in care schimbam intamplator priviri si impresii cu diferitepersoane oarecare. Cum spuneam, am vazut la francezii grenoblezi o fata pecare doar o banuiam vag, din carti, filme si priviri intamplatoare; insaacum fata asta se arata macroscopic si complet... Acum deja ii privescaltfel, dupa seara si noaptea de ieri : e o generozitate la ei in a punesuflet, pe care nu o descoperi in viata de zi cu zi -e ca si cum s-ardedubla intr-un fel. Insa uneori, uite asa, o vezi si te trezesti si tu cuun zambet, insa nu prefacut, ci pentru ca pur si simplu asta e tot ce potiface : sa te bucuri, pozitiv.

Asa ceva nu mai traisem vreodata pana acum.Sfarsit_Relatare.Acum, pot spune ca povestea de mai sus a fost pentru mine ceva initiatic,ceva care arata ca petrecerea urbana spontana poate umple de bucurie,relaxare si elan chiar...