zygmunt bauman

"Minciuna comertului liber este bine escamontata; este greu de sesizat legatura dintre mizeria si disperarea celor multi "legati de pamint" si libertatea celor putini si mobili din rapoartele ce sosesc de pe paminturile "globalizarii". Se pare, dimpotriva, ca cele doua fenomene apartin unor lumi diferite, fiecare cu cauzele sale disctincet. Din acele rapoarte nu ne-am da seama niciodata ca imbogatirea rapida si saracirea rapida provin din aceeasi radacina, ca "legarea de pamint" a celor mizerabili este un rezultat la fel de legitim al tensiunilor "glocalizante" precum libertatile nelimitate ale celor bogati ( dupa cum nimeni nu ar ghici din analizele sociologice ca holocaustul si alte genociduri se simt "ca acasa" in societatea moderna, la fel ca si progresul economic, tehnologic, stiintific si in privinta standardului de viata.

Ryszard Kapuscinski, unul dintre cronicarii de mare anvergura ai vremurilor noastre, a explicat recent ca o escamontare eficienta depinde de trei tertipuri combinate folosite de mass media pentru a dirija izbucnirile ocazionale, carnavalesti ale interesului public fata de starea de plins a "saracilor lumii"

Mai intii, intr-o stire despre foamete-aproape singurul eveniment care mai fringe indiferenta de zi cu zi-nu se aminteste, de obicei, emfatic ca din acele locuri indepartate in care "oamenii de la televizor" mor de foame, provin si "tigrii asiatici", beneficiarii exemplari ai noii imaginatii si ai noului mod de a rezolva lucrurile. Nu conteaza ca toti "tigrii" luati laolalta nu insumeaza mai mult de 1 la suta din populatia Asiei. Mentionarea lor trebuie sa demonstreze ceea ce era de demonstrat, si anume ca soarta demna de mila a celor infometati este optiunea lor sui generis. Exista alternative, ba inca la indemina, dar nu sunt asumate din indolenta si nehotarire. In subtext, mesajul transmis este ca saracii insisi poarta vina propriei lor conditii, ca ar putea, precum "tigrii", sa se multumeasca cu o prada mai lesne de prins, care insa nu are nimic de-a face cu pofta lor de mincare.

In al doilea rind, stirile sint in asa maniera redactate si prezentate incit sa reduca problema saraciei la tema foametei. Strategema aceasta obtine doua efecte dintr-o lovitura: nivelul real al saraciei este bagatelizat ( 800 de milioane sint in permanenta subnutriti, dar undeva in jurul a 4 miliarde - doua treimi din populatia lumii - traiesc in saracie ), iar solutia ramine astfel hranirea celor infometati. Kapuscinski observa insa ca o asemenea infatisare a problemei saraciei ( spre exemplu , intr-unul din numerele recente ale revistei The Economist, saracia era analizata sub titlul "Cum sa hranim lumea" ) degradeaza imens si chiar reneaga caracterul uman al celor pe care pretindem ca vrem sa-i ajutam.

Ecuatia saracie=foamete ascunde alte aspecte complexe ale saraciei - conditii de trai ingrozitoare, boli, analfabetism, dezmembrarea familiilor, ruperea relatiilor sociale, lipsa oricarui viitor si neproductivitatea. Sint maladaii ce nu pot fi vindecate cu biscuiti bogati in proteine si lapte praf. Kapucinski isi aminetse cum, in peregrinarile sale prin orasele si satele africane, ii ieseau in cale copii care-i cereau "nu o bucata de piine, apa, ciocolata sau jucarii, ci un pix cu care sa-si scrie tema la scoala".

Sa mai adaugam ca, linga imaginile ingrozitoare despre infometare, mass media are grija sa nu aseze niciodata aspecte precum distrugerea locurilor de munca ( principala cauza a saraciei locale ). Ne sint aratati oameni malnutriti, suferind de foame, dar, oricit ne-am obosi ochii, nu vom surprinde niciodata in cadru o unealta, un petic de pamint arabil sau un cap de vita si nici nu vom auzi pomenindu-se de ele. Ca si cum n-ar exista nici o legatura intre indemnurile gaunoase de tip "scoala-te si munceste" urlate saracilor unei lumi care nu mai are nevoie de minca de lcuru - cel putin in regiunile in care oamenii de pe ecran mor de foame - si soarta acelor oameni servita ca spectacol, carnaval, pomana pentru a fi folosita drept supapa de avacuare a pornirilor morale. Bogatii sint globali, mizeria e locala - dar nu exista nici o legatura cauzala intre cele doua, nu?"

( Zygmunt Bauman, Globalizarea, ed Antet )