Waking life

Waking Life e un film de desene animate pe care toata lumea zice ca l-a vazut. Chestia e ca si eu l-am vazut - de vreo citeva ori. De fiecare data am vazut totusi altceva. Ba ma uitam la animatie si nu ascultam deloc ce vorbeau personajele, ba dimpotriva, urmaream cu atentie vreuna dintre conversatii pe cind altele imi scapau, si mi se parea super super interesanta, apoi data urmatoare nu mai percepeam deloc conversatia cu pricina. Acum citeva zile cautam prin calculator filmele nevazute inca si ce-mi iese inainte: batrinul Waking Life! N-am putut sa zic nu si i-am dat iarasi drumul. M-am bubuit putin si m-am pus pe vizionat.

Si ce-am vazut nou de data asta: am vazut ca printre personaje era si o maimuta. Mai sa fie, de cite ori m-am uitat la filmul asta si niciodata nu am observat maimuta care tinea un discurs despre nu's ce. Credeam ca m-am bubuit un pic prea tare, dar nu, era intr-adevar o maimuta! S-a vazut la reluare :))

Ce am remarcat printre replici - un tip care pe masura ce vorbeste se transforma intr-un fel de extraterestru, ne spune ca a mai fost de nu stiu cite ori pe pamint si totul ramine la fel, o mie de ani sint o secunda, ca-si exerseaza mintea de fiecare data stiind ca e doar un exercitiu si ca-si programeaza plecarea finala. Escaping not just eternity, but also infinity, sint ultimele cuvinte pe care le spune. In bubuiala mea mi s-a parut ceva foarte misto: uite ca asa e de fapt, tindem sa ne gindim mai degraba la un timp-fara-inceput si fara-sfirsit decit la un spatiu-fara-inceput si fara-sfirsit. Eternitate suna mai familiar decit infinitate.Nu?

Apoi mai e un tip care isi da foc. Si ce zice el? Zice urmatoarele:
"Omul vrea haos. De fapt il va avea. Depresia, revoltele, crimele, toate acestea. Sintem atrasi irezistibil de acea stare aproape orgasmica creata din moarte si distrugere. Sunt in noi. Ne trezim in ele. Sigur, mass media incearca sa dea acestor lucruri o fata trista descriindu-le ca mari tragedii umane.Dar toti stim ca scopul mass mediei n-a fost niciodata sa elimine raul din lume, nu. Treaba lor e sa ne convinga sa acceptam aceste rele si sa ne invatam sa traim cu ele. Puterea vrea ca noi sa fim observatori pasivi. Si nu ne-au dat alte optiuni in afara de ocazionalul, pur simbolicul act de participare la vot. Vrei papusa din dreapta sau papusa din stinga? Simt ca sosit timpul sa-mi proiectez inadecvarile si insatisfactiile mele in schemele socio-politice si stiintifice".

Si pac, isi da foc cu un chibrit. Faza e ca si eu m-am auzit vorbind de multe ori despre "passive observers" ( exact aceleasi cuvinte) si despre passive observerul care sint, da' nu's cum sa zic, foc nu-mi dau, sa fie clar.

Sa trecem mai departe si sa-l prezentam pe individul care conduce o masina si striga in gura mare printr-o portavoce. Si ce striga el? Asta striga ( multumiri celor care au tradus filmul, ma folosesc direct de cuvintele lor):

"Sint ingrijorat de structura. Sint ingrijorat de sistemele de control care imi controleaza viata si care cauta controlul chiar mai mult. Vreau libertate! E tot ce vreau! Si asta e tot ce trebuie sa vrei! Depinde de fiecare din noi sa nu innebunim si sa intoarcem mania cu lopata, ura, invidia si, da,insecuritatea...pentru ca asta este modul centralizat de control...ne face sa ne simtim patetici, mici, asa ca suntem dispusi sa renuntam la suveranitatea noastra, la libertate, la destinul nostru. Trebuie sa ne dam seama ca sintem conditionati in masa. Incepeti sa atacati acest stat de sclavi ai corporatiilor! Secolul 21 va fi un secol nou, nu un secol al sclaviei, nu un secol al minciunii si al treburilor nesemnificative, al clasismului si al statismului si al tuturor resturilor modurilor de control! Epoca umanismului va fi cea care va lupta pentru ceva pur si corect! Ce palarie de gunoi...liberalii-democratii, conservatorii republicani. Toti sint acolo ca sa te controleze pe tine. Doua fete ale aceleiasi monede. Doua echipe de management luptind pentru control! Consiliul Director al SC SCLAVIA SA! Adevarul este in fata ta dar este acoperit de minciuni! M-am plictisit de asta si n-o sa mai iau nici o bucata din asta. Omenirea este prea buna! Nu suntem niste nerealizati! O sa ridicam capul si o sa fim fiinte umane! O sa ne pese numai de lucrurile reale, de lucrurile care conteaza: creativitatea spiritului uman dinamic care refuza sa se supuna! Ei bine, asta e! Asta e tot ce pot spune! Si e in curtea voastra!"

Induiosator, nu? Saracu de el...

De fapt in contextul filmului nimic nu pare sa fie cu adevarat important. Sau dimpotriva, everything is equally important. Apar o gramada de oameni si fiecare e pe filmul lui personal. Toti cred in ceea ce spun, toti sint profunzi. Si ai de toate: filozofie, postmodernism, existentialism, identiatate, activism, biologie, chimie, fizica, telepatie, reincarnare, istorie, lingvistica, psihologie, literatura, muzica, etc. Atitia oameni, atitea discursuri, atitea perspective si atitea explicatii. Totul e foarte complex si fiecare discurs sau dialog reprezinta chintesenta vreunui curent de gindire. Dar sint si situatii cotidiene:oameni care stau la taclale povestind despre una si despre alta.

Si mai presus de toate sta visul. Ce este de fapt visarea - asta pare ca ne (se ) intreaba filmul. Poate ca micul personaj care ii asculta pe toti acei oameni ii viseaza pe toti. Nici el nu-si da seama in ce parte a realitatii se afla. Poate ca tot ceea ce spun ei sint visurile visate ale umanitatii. O faza tare dar si penala din film mi s-a parut cea cu "Visatorul".

Un tip genul traveller, cool si cu tricou pe care scrie Free Radio sare dintr-un tren si-l acosteaza pe micul personaj. "Hey, are you a dreamer? Things have been taugh for dreamers lately" Bla bla bla. New age. Sanchi. "Ei zic ca visarea e moarta, nimeni n-o mai practica. Nu e moarta. Doar a fost uitata, scoasa din limbajul nostru. Nimeni n-o preda asa ca nimeni nu stie ca exista. Visatorul este condamnat la obscuritate. Incerc sa schimb toate astea si sper ca si tu. Visind in fiecare zi, visind cu miinile noastre. Planeta se confrunta cu cele mai mari probleme cu care s-a confruntat vreodata(...)"

Acest personaj m-a enervat la culme. Genul autosuficient care are impresia despre sine ca si-a gasit menirea pe lume, el este unul dintre cei care vor preda visarea si le va arata oamenilor calea. Ca asa si-a propus el. Genul de om ok, dar fortat, prea programat. Genul care a imbratisat si el ceva acolo, o chestie mai new age si gata, trebuie sa o predea. Bu hu hu, am mai intilnit personaje din astea si in viata reala. Personas...De fapt cred ca nu era adevarat, doar ii visam.

Si mai e o faza pe care am remarcat-o la ultima vizionare a lui Waking Life. O tipa interesanta il opreste pe pustiulica si incepe sa i se plinga: "I don't wanna be an ant, you know..."
Stop.Mergi.Traverseaza pe aici.Condu pe acolo. Toate actiunile de baza pentru supravietuire. Toate comunicatiile doar pentru a mentine aceasta colonie de furnici in stare de functionare intr-o maniera eficienta si politicoasa. Poftim restul. Hirtie sau plastic? Credit sau debit? Doriti ketchup cu asta? Nu vreau un standard. Vreau momente reale umane. Vreau sa te vad. Vreau sa ma vezi. Nu vreau sa renunt la asta. Nu vreau sa fiu o furnica, stii?"

In fine, si tipa il acosteaza la rindul ei si apoi incep sa povesteasca. Ea e de fapt genul arty, face proiecte ce se vor interesanto-interactive si vrea cu tot dinadinsul sa fie umana ( sint cam rautacioasa la ora asta, stiu ). Ce vrea domnisoara sa realizeze e un fel de telenovela postmoderna in care actorii sa-si joace alter-ego-urile, iar dupa difuzarea unui episod spectatorii sa directioneze subiectul. " Asa ca are mult de-a face cu alegeri si cu abilitatea de a respecta oamenii si ceea ce vor ei sa vada, si astfel consumerismul si arta si comoditatea...Si daca nu-ti place ce ai primit, atunci poti da inapoi, sau primesti ce doresti, sau doar participi, doar faci alegeri(..)", adauga ea.

E invitat si pustiul sa ia parte la proiect dar din pacate el viseaza si nu o poate ajuta. Sic sic! Ii zice ca e o idee foarte cool dar ca ii e transmisa ca ceva exterior, se simte strain de ea, de idee, plus ca e constient ca viseaza in acel moment, dar recunoaste ca e cel mai avansat vis pe care l-a avut, intrucit e capabil sa vorbeasca despre toate astea. Si in cele din urma trece in alt vis dupa o conversatie lunga cu fata-artista.

Mi s-a cam facut de un vis...